Întotdeauna am crezut că muzica are efecte nebănuite asupra psihicului omenesc. Întotdeauna când nu m-am simţit în apele mele am găsit o melodie care să mă facă să mă simt mai bine. 
       Aşa se explică cum, de când mă ştiu, dansez de nebună prin casă sau oriunde altundeva, când sunt singură, pe melodii cântate de mine, de calculator sau de Mp3, sau eu cu una de mai sus, în combinaţie. Nu ştiu dacă alţii au încercat vreodată, dar eu mărturisesc că fac exact ca în filme, dansez cum îmi vine, mă lovesc de tot ce îmi stă în cale, îmi sperii pisicile şi rămân fără suflu de cele mai multe ori. 
       Nu demult executam această operaţiune cu tentă de ritual pe accordurile celor de la Hanson, „ Mmmbop”. Acum am o paletă mai largă, şi anume, coloana sonoră a filmului „ Hairspray” (la care nu, nu m-am uitat pentru Zac Efron şi da, Cristina, joacă şi el în film). Dar este un film foarte tare şi îl recomand cu căldură pentru a vă binedispune, iar melodiile sunt geniale. Eu una nu pot să nu mă simt mai bine după ce le ascult şi, evident, mă maimuţăresc în toate felurile posibile. 

       Totuşi, privit cu mai mare atenţie, filmul este o bună modalitate pentru ingnoranţi (cum am fost şi eu) să observe exact cât de bun cântăreţ este John Travolta, ca să nu mai zic actor. Gândiţi-vă că este un bărbat, îmbrăcat într-o doamnă cu proporţii generoase, făcând un rol uluitor şi, culmea, cântând în aşa fel încât chiar poate să te păcălească, făcându-te să crezi că e femeie. Până la acest rol, nu am putut aprecia corect talentul domnului Travolta, care chiar a adus-o pe d-na Turnblad în anii ’60, făcând-o mai feminină decât a fost vreodată. 
       Cam prin acelaşi raţionament am realizat cât de bună actriţă este Reese Witherspoon. Prima oară am văzut-o în „ Legally Blonde”, ca tot restul mapamondului. Acolo mi-a plăcut şi nu mi s-a părut că a făcut cine ştie ce rol dificil. După aceea, am mai văzut filme de-ale ei, mai vechi sau mai noi: „ Sweet Home Alabama”, „ Cruel Intentions” sau „ The Importance of Being Ernest”. Acum câteva săptămâni am dat din nou peste „ Legally Blonde”, la televizor. Am rămas, vorba românului, cu gura căscată. Atât de şocată am fost. Femeia asta chiar are talent cu carul. Acum pot să zic cu fermitate că ea este actriţa mea preferată! 
       Eh, ce altceva pot să zic? Am trecut şi (sper!!) prin astenia mea de primăvară, făcută iarna, că, de, îmi place să fiu cu un pas înainte…şi acum iar mă apuc de stresat vecini, ţopăind prin casă.
  • Share/Bookmark