„Şi ce dacă, nu pot dormi? Şi ce dacă, noaptea e zi? Port în minte cuvintele tale, făptura ta dragă. Şi ce dacă, lumea e rea şi posacă? Şi nu ne vrea. Eu te vreau, tu mă vrei şi lumea noastră e ok  şi ni-e dragă…”  – Direcţia 5 „ Şi ce dacă”. 

       Şi ce dacă? Ce contează cu adevărat vre-o dată? Contează ce zic alţii despre tine? Contează ce vrei tu să auzi? Sau ceea ce vrei tu ca ei să audă? Contează lumea văzută prin alţi ochi decât ai tăi? Poate dintr-o perspectivă de curiozitate pur ştiinţifică… 
       De fiecare dată când te afli în faţa unei noi plecări, a unei excursii cu prietenii te găseşti într-o situaţie în care principiile tale de zi cu zi trebuie reevaluate rapid. Rezultatul acestei evaluări determină cursul pe care îl va lua experienţa pentru tine. Poţi alege să rămâi credincios valorosului tău set de principii şi să nu schimbi cu nimic purtarea ta din vacanţă cu cea din viaţa de zi cu zi. Sau poţi opta pentru o mică testare a flexibilităţii lor. Poţi să ai o purtare, de excursie, adică să ştii să te distrezi. O alegere greşită poate însemna o excursie ratată şi încă un regret adăugat unei liste aparent interminabile. Caracterul persoanei ce fece parte din a doua categorie, este, într-o măsură mai mică sau mai mare, alterat. Asta nu înseamnă că, întotdeauna, o persoană cu care te-ai înţeles bine într-o excursie nu îţi va mai vorbi ziua următoare sau că la şcoală vei realiza că, de fapt, pentru o perioadă limitată de zile ai cunoscut o persoană diferită. De obicei înseamnă că, în excursie, relaţiile intersociale se vor lega mai uşor, cu rezultate mai mult sau mai puţin dezastruoase. Mentalitatea de turmă se transformă în instinctul de grup şi toată lumea se distrează. 
       O vacanţă înseamnă, în fond, o şansă de a evada din rutina zilnică. O şansă să mai experimnetezi ceva nou, să faci lucruri pe care nu le faci în fiecare zi, să uiţi de probleme şi să petreci toată noaptea. Cu toate astea, există şi oameni care adoptă acestă stare ca mod de viaţă. Şi poate le invidiez puţin. O lume fără griji şi probleme şi cu distracţie nu sună prea rău…dar ca orice altceva, ce e prea mult, strică. Şi poate viaţa nu a fost creată pentru a fi uşoară şi, poate sunt nebună, dar şi problemele dau o savoare diferită vieţii. Prin diversitate şi prin anvergură. Nimeni nu are aceeaşi problemă ca persoana de lângă ea. Şi asta ne face speciali. Şi cine nu ar vrea să fie special? Monoton, în fond, este atât de plictisitor… 
       „ O viaţă ca a mea face imaginaţia inutilă.”
  • Share/Bookmark